Consideratii asupra unor elemente care au influentat dansurile din zona
Oriunde am tr ai, orice mod de viata am duce, multitudinea de influentele ne-ar afecta modul de viata, stilul de viata, optiunile si bineînteles, modul de gândire. În orice epoca, în fiecare societate aceste influente sunt permanente.
Omul societatii noastre de astazi traieste un mod de viata impropriu firii, istoriei, arealului (spatiului geografic). Modul de viata s-a schimbat, s-au schimbat relatiile între membrii familiei, comunitatilor, relatiile în societate, s-au schimbat si valorile. Din pacate omul de rând este angrenat într-o directie care-i rupe radacinile, identitatea. Modul de viata actuala este al marelui consumator , ceea ce duce la folosirea de îmbracaminte confectionate din materiale sintetice, poluare, Coca-Cola.
Poate ca pare socanta logica acestor siruri de idei, dar americanismul la noi a dus la delasarea de tot ce este propriu, natural, si de ce nu: adânc caracteristic oamenilor de rând care si-au format cultura, etnografia, folclorul poporul nostru, radacinile noastre. Si tot ce s-a format în întregul a multor sute, mii de ani este neluat în seama si într-o suta de ani este dat disparitiei în numele prosperitatii, a bunastarii. Este oare benefic omenirii ca toti sa fie la fel, ca arealul în care traiesc sa fie betonat, locuinta lor sa fie înconjurata de fabrici ce fumega, si strazile sa fie pline de pungi de nylon, flacoane de plastic, chistoci de tigari aruncate, reclame pe pereti care te îndeamna sa consumi si mai mult?
Când ma gândesc adânc la aceste lucruri îmi vine sa ascult un bucium sau sa ies afara, sa caut un loc unde nu au pasit numai caprele negre, ursul unde daca ma întâlnesc cu vreo turma de oi, o sa trebuiasca sa ma lupt cu câinii ciobanului, care nu lasa sa ma apropii de lumea lor . Lume în care pentru a supravietui duci o lupta permanenta, depinzi de natura, si-ti duci lupta de zi cu zi observând frumusetile naturii si pretuind VIATA.
Da, asa era taranul de rând: a trait împreuna cu natura, a observat natura, cu ajutorul naturii, si-a consolidat credinta în Dumnezeu si în tot ce reprezanta VIATA. Si-a format visurile, neîmplinirile, credintele în urma experientelor avute în natura a crescut împreuna cu natura.
Si-a croit vestmintele populare din materiale obtinute din natura, le-a vopsit cu culori naturale, cu metode simple, naturale. A trait ambiant cu natura. Clima, formele de relief, vegetatia au determinat modul de viata, vestimentatia, filosofia, modul de gîndire al taranului.
Toate acestea ACEST TOT UNITAR se reprezinta în portul popular, cântecele si dansurile populare. Dar acestea la rândul lor s-au dezvoltat continuu în urma faptului ca omul exista numai în societate. S-au dezvoltat si schimbat. S-au schimbat si atunci când din anumite motive anumite paturi de oameni au trebuit sa migreze schimbându-si modul de viata, sau atunci când au trait ca vecini cu alte popoare. Chiar daca limba difera, modul de viata fiind aceeasi, soarta impune sa întreajuti cu vecinii, sa ai un permanent contact. În viata de toate zilele muncesti, petreci, înmormântezi împreuna cu semenii tai, indiferent ce limba ar vorbi. Te duci la târg, vinzi, cumperi, petreci, botezi si iara înmormântezi.
Asa au tercut secole, si taranul întotdeauna s-a îmbogatit cu ceva nou. De fiecare data a acumulat ceva îndragit de el, si-a tradus dupa filosofia proprie, a mai modificat, ca sa fie folosibil în termenii lui proprii si acest NOU si la stiut/crezut propriu. Deci fie vorba de port popular, cântece sau dansuri populare, taranii si-leau modelat dupa propriul gust, personalitate si filosofie. De aceea consider ca fiece influenta ar afecta folclorul oricarei zone folclorice trebuie sa apreciem unicatul, valoarea extraordinara de creatie a poporului, forta de a crea dupa propriul chip.
Analizând portul popular din Ghimes putem afirma ca aceasta s-a nascut în urma contactului permanent cu muntele, cu padurea; foarte asemanatoare cu portul popular al românilor din jur, diferenta esentiala fiind folosirea diferita a culorilor cu care fac ornamentul vestmintelor.
Dansurile existente sunt foarte numeroase, asta datorita în special multitudinilor de influente care au modelat, creat bogatia folclorica din zona. Se poate vedea foarte frumos cum din amonte spre aval se difera pâna si modul de a dansa la diferite localitati. Deasemenea se poate observa o diferenta în modul de dans si pe vaile laturalnice. Aceste comunitati aduc aport deosebit la multicoloritatea stilului de dans chiar si în cadrul aceluias tip de dans.
Foarte frumos se vede si diferenta modului de dans între localitatile/vaile unde populatia este mixta români si maghiari traiesc împreuna. Cum ne apropiem de localitatea Palanca, deja apar si dansuri noi, dansuri care sunt cunoscute, îndragite în Moldova: Heisa Drumul dragului; Hore moldovenesti, De brâu.
În continuare voi prezenta o alta clasificare, clasificarea dupa locul de provenienta a dansurilor.
Dansurile se pot grupa dupa origine si stil, sau dupa locul lor în suita de dansuri. Mai exista si alte modalitati de cercetare, dar eu ma voi rezuma numai la primele doua puncte de vedere.
Dupa origine si stil dansurile din Ghimes se pot structura astfel:
Dansuri de origine si stil maghiar
Dansuri de origine si stil românesc
Dansuri de origine si stil central-european
Dansuri de origine si stil maghiar
• Dans barbatesc : barbuncul
• Dans barbatesc : jumate românescu'
Dansuri în perechi :
• ungureste rar
• ungureste des
• de doi purtat
• de doi în roata
• ceardas rar
• ceardas des
• mars de nunta
• dansul ursilor
Dansuri de origine si stil românesc
• heisa suita de dansuri fecioresti dansat în lant deschis, prins de umar, alcatuit din figuri simple reluate de mai multe ori pe aceasi melodie, dar numai în directia opusa acelor de ceasornic. Contine urmatoarele dansuri: heisa normala , corabiasca , ofitereasca , alunelul , feciorescul , heisa veche , heisa Dealului lung (hosszú havasi) , urâtelul , ruseasca din Becas.
• Roata dans în cerc dansat de femei si barbati, cu pozitia mâinilor ca la hora moldoveneasca, dansat în amândoua directiile.
Dansuri de origine si stil central-european sunt dansuri în primordial de origine germana preluate de la orasele pe care locuitorii acestor comune le-au vizitat cu ocazia diferitelor bâlciuri, târguri, orase unde fetele s-au dus sa câstige un ban ca spalatorese sau ca gospodine la conace. Ele mai fi denumite si dansurile paturilor sociale mai noi (- dansuri în perechi si cerc)
Marunteluri au fost denumite asa din cauza structurii închise si duratei scurte de dans. Se aseamana cu o suita de polci. Se danseaza în perechi si în cerc, cercul înaintându-se invers rotirii acelor de ceasornic. Cele zece dansuri sunt alcatuite unul câte unul dintr-o suita de motive simple, dansate la fel de toti participantii la dans. Se danseaza mai rar (o data pe seara), ca o suita de dansuri, dar ordinea dansurilor se respecta întotdeauna.
Este alcatuit din urmatoarele dansuri :
trei-batute /háromtappantós,
o batuta/ egytappantós ,
sapte pasi/ hétlépés ,
trei roata (denumit si din Palanca )/ palánkai(háromsirülos),
de-a saritul (denumit si al lui Balanca )/ szökdösos(Balánkáé),
ungureste-n sir / sormagyaros ,
în pasi repezi (denumit si polca talianilor) si desul lui
gyorslépetu(taliánporka) és sebese,
pas rar (denumit si moldoveanca) si porca lui /lasúlépteto(moldvai) és porkáj/
nemtescul schiop / sánta németes ,
târsâitorul / csoszogtató.
Nemtescul
APLICAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE ÎN LECTIILE DE DANS POPULAR SI ORGANIZAREA PROCESULUI DE PREDARE ÎNVATARE A DANSULUI POPULAR
Programul vizeaza tabara de copii de clasele a V-a, copii care au o pregatire prealabila în acest domeniu, fiind avasati în cadrul studierii dansurilor populare.
• Importanta, locul si sarcinile instructiv-educative ale dansului popular
• importanta si locul dansului popular
• Copii sunt inclusi într-o activitate culturala permanenta, cu program si orar bine definit ceea ce propune o pregatire constincioasa si ordine din partea lor.
• Copii se simt apreciati si importanti în urma activitatilor lor
• Copii îsi cunosc/recunosc cultura populara, o lume care le va aduce bogatie sufleteasca identitatea si-si vor dezvolta personalitatea.
• Prin combinatiile de miscari si ordonarea, respectiv memorarea acestora copii vor da randament mult mai bun la alte materii ca la matematica, literatura, gramatica,stiintele naturii dat fiind faptul ca dansul popular se leaga strâns de folclor, etnografie si natura.
• Se va contura un permanent interes fata de tot ce se leaga de de folclor, îndeletniciri populare, mestesuguri populare.
• Copii de mic vor recunoaste importanta radacinilor, fptul ca cultura, folclorul din zona unde traim este o VALOARE unica în Europa, aportul nostru cel mai de seama la universalism.
• sarcinile instructiv educative ale dansului popular
Desi, începând din anul 1990, munca în cluburile elevilor a devenit mai liberala, fiind posibila instruirea copiilor talentati, numarul de ore pe catedra s-a redus, totusi se semnaleaza o decadere de interes din partea elevilor, decadere ce a fost cauzata de lipsa de festivaluri folclorice pe nivel de judet si tara. Fiind organizatorul unei mari festival international pot afirma ca în ajunul pregatirilor pentru festival se îmbunataseste aportul fizic si moral din partea copiilor, se semnaleaza un entusiasm în pregatire si un spirit de concurs sanatos în cadrul formatiilor de copii pe care le pregatesc.
Dansul popular, ca obiect de învatamânt, face parte dintre disciplinele care au un rol deosebit în educarea, instruirea si formarea personalitatii elevilor, care, alaturi de dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, duce la formarea personalitatii autonome si creative. Dupa cum este prevazut în Legea învatamântului (1995), articolul 4. învatamântul are ca finalitate formarea personalitatii umane, prin:
-însusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;
-formarea capacitatii intelectuale, a disponibilitatilor afective si a abilitatilor practice prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice, tehnice si estetice;
-asimilarea tehnicii de munca intelectuala, necesare instruirii si autoinstruirii pe durata întregii vieti;
-educarea în spiritul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, al demnitatii si al tolerantei, al schimbului liber de opinii;
-cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile social-civice, a respectului pentru natura si mediul înconjurator;
-dezvoltarea armonioasa a individului, prin educatie fizica, educatie igienico-sanitara si practicarea sportului;
-profesionalizarea tinerei generatii pentru desfasurarea unor activitati utile, producatoare de bunuri materiale si spirituale.
La rezolvarea acestor obiective specifice procesului de învatamânt, dansul popular îsi aduce importante contributii având un deosebit rol în procesul de instruire si educare în vederea rezolvarii sarcinilor impuse de dezvoltarea societatii, sarcini care necesita noi orientari si modificari în însasi structura procesului de învatamânt, dintre care amintesc:
-generalizarea învatamântului primar si gimnazial;
-restructurarea continutului programelor scolare;
-completarea continutului instruirii si educatiei la toate nivelurile de organizare a învatamântului prin activitati extrascolare, organizate de scoli, cluburi, palate ale copiilor si elevilor, administratiile judetene ale taberelor scolare si bazelor sportive, turistice si de agrement, etc.;
-extinderea sistemului de organizare a revistelor scolare;
-introducerea cercetarii stiintifice si organizarea de sesiuni stiintifice scolare (se pot efectua cercetari folclorice, lucrari cu caracter folcloric de înalt nivel si de catre elevi);
-schimbarea relatiilor profesor elev;
-asigurarea eficientei învatamântului pentru întreaga masa de elevi, prin luarea în considerare a particularitatilor unor grupuri de elevi sau ale fiecarui elev în parte;
Legatura cu practica este o cerinta importanta ce se poate realiza în timpul predarii, dar mai ales în cadrul unor activitati aplicative.
Astfel sarcinile predarii dansului popular eu le împart în doua categorii:
1.sarcini imediate
-copii sa aiba o pozitie corpului corect si sa formam un corp sanatos, frumos la copii
-sa contribuim la dezvoltarea simtului ritmului
-sa dezvoltam forta exploziva la copii (aceasta se formeaza cu precadere pâna la vârsta de 11 ani)
-sa dezvoltam, sa întarim corpul lor prin antrenamentele facute
-sa dezvoltam spiritul de echipa la copii, cpacitatea de colaborare, conlucrare
-sa dezvoltam capacitatea de învatare-memorare la copii prin predarea unor siruri legate de miscari, siruri coregrafice, coregrafii
-sa dezvoltam capacitatea de improvizare la copii
-sa dezvoltam aptitudinea de comunicare cu ajutorul corpului la copii; capacitatea de a juca un rol, de a mima, de a putea exprima stari sufletesti cu ajutorul miscarilor
-sa predam copiilor cât mai multe cântece populare, chiuituri care se leaga de zona folclorica studiata; copii sa respecte strict provenienta cântecelor si dansurilor populare învatate si sa nu le amestece
2.sarcini de perspectiva
-sa se contureze o cunoastere temeinica a zonei folclorice învatate si cunoasterea locului ei în perspectiva altor zone folclorice
-învatarea unui sistem de maniere care functioneaza la sate cu legi nescrise si exista întotdeauna. Aceste maniere duc la îmbunatatirea relatiilor baiat fata si se învata odata cu dansul popular
-întelegerea identitatii si originalitatii folclorului în general, respectarea puritatii acestuia, respectarea folclorului altor popoare si interesul fata de acestea.
-copii sa-si poata exprima opinia în legatura cu unele spectacole vizionate, sa-si permita sa critice sau sa se autocritice
-sa priveasca dansul ca mod de comunicare; sa vada si sa gândeasca în prisma ansamblului, nu numai din propriile puncte de vedere
• Aplicarea principiilor didactice în lectiile de dans popular
Pornind de la Didactica Magna, în toata literatura de specialitate pedagogica se semnalizeaza necesitatea unor linii directoare de organizare a activitatii didactice, linii numite principii didactice.
Majoritatea teoreticienilor din domeniul pedagogiei recunosc în principiile didactice idei orientative de baza pe care se întemeiaza organizarea si dirijarea activitatii didactice, realizarea obiectivelor instructiv educative ale procesului de învatamânt într-o perioada istorica data.
Principiile au o mare doza de legitate, deoarece au fost elaborate pe baza unei practici îndelungate si au o aplicabilitate pe o arie larga. Desii principiile exprima relatii legice ale procesului didactic, raportându-se sub acest aspect la legitate, ele nu respecta integral esenta acestui proces. Principiile au rolul de a orienta si regla activitatea de organizare si desfasurare a procesului de învatamânt în asa fel încât sa creeze conditii optime pentru intrarea în actiune a legilor acestui proces. Principiile stabilesc legatura dintre legile obiective si tehnologia didactica, indicând atât orientarea obiectivelor, stabilirea continuturilor cât si precizarea strategiilor, a resurselor, metodelor si tehnicilor de realizare si evaluare a efectelor educative.
Principiile didactice sunt categorii metodologice si au menirea de a oferi puncte de reper orientativ si normative pentru actiunea corelata a tuturor laturilor procesului de învatamânt. Aceste principii asigura, daca sunt respectate, eficienta actiunii de modelare a personalitatii elevului, în conformitate cu scopurile educatiei. Astfel, principiile didactice se cer respectate atât în planificarea obiectivelor si structurarea cunostintelor, câr si în ceea ce priveste selectarea metodelor instructiv educative si a mijloacelor de învatamânt, în vederea organizarii, desfasurarii si realizarii obiectivelor educationale.
Principiile didactice sunt teze fundamentale, norme generale care stau la baza proiectarii, organizarii si desfasurarii activitatilor de predare învatare, în vederea realizarii optime a obiectivelor educationale (M. Ionescu, I. Radu, 1995, pg. 57). Ca numar nu sunt limitate, au caracter general, rol deosebit atât asupra componentelor procesului didactic cât si al formarii competentelor si personalitatii elevilor. Din sistemul principiilor procesului de învatamânt, ne vom opri numai la câteva al caror continut se gaseste atât în componentele procesului instructiv educativ, cât si în cuprinsul disciplinei de dans popular.
Din sistemul principiilor procesului de învatamânt mentionam:
1.Principiul corelarii procesului de învatare cu practica.
2.Principiul accesibilitatii cunostintelor si deprinderilor.
3.Principiul sistematizarii si continuitatii în învatamânt.
4.Principiul intuitiei (al corelatiei dintre senzorial si rational în procesul de învatamânt).
5.Principiul participarii constiente si active a elevilor în procesul de învatamânt.
6.Principiul însusirii temeinice a cunostintelor si deprinderilor.
7.Principiul capacitatii si individualizarii învatamântului sau a tratarii diferentiate,
individualizate a elevilor în procesul de învatamânt.
8.Principiul conexiunii inverse (retroactiunii) în procesul de învatamânt (feed-back-ul).
C. Organizarea procesului de predare învatare a dansului popular
Analiza stiintifica a oricarui domeniu de activitate trebuie sa fie întemeiata pe teoria cea mai avansata despre domeniul respectiv si sa utilizeze, potrivit cerintelor teoriei si scopului urmarit, o metodologica adecvata.
Pedagogia contemporana constata cu o anumita surprindere cât de putin au stat obiectivele educationale în atentia cercetatorilor, a administratorilor învatamântului si a personalului didactic, cât de rar s-a plecat, în determinarea continutului sau a tehnologiei procesului instructiv educativ de la obiective, cât de sterse sunt obiectivele pentru profesorii foarte atenti la cea ce predau si cum predau si mult mai preocupati de ceea ce vor sa obtina si de perfectionarea activitatii lor pe baza rezultatelor obtinute.
Unii educatori au învatat sa-si autoevalueze realist propria activitate, în timp ce altii au ramas la nivelul autoevaluarii spontane sau empirice. Însusirea tehnicii de elaborare a obiectivelor pedagogice este indispensabila pentru asimilarea principiilor, a metodelor si a procedeelor specifice didacticii moderne.
În cadrul capitolului referitor la Organizarea procesului de predare învatare a dansului popular vom aborda doua aspecte referitoare la:
1.Componentele procesului de învatamânt;
2.Obiectivele instructiv educative ale predarii dansului popular;
C.1. Componentele procesului de învatamânt.
Notiunea de învatamânt este frecvent asociata cu notiunea de instructie si de învatare. Prin notiunea de învatamânt se întelege, de regula, procesul de instruire si educare a elevilor conceput si organizat în cadrul institutiilor scolare.
Instructia este considerata ca modalitate de informare, de însusire a sistemului de cunoastere, de dezvoltare a puterii de cunoastere, de formare a priceperilor si deprinderilor la elevi. Dar notiunea de învatamânt este mai larga. Învatamântul este mijlocul principal de realizare sistematica a instructiunii si educatiei elevilor, de formare a personalitatii. Procesul de învatamânt urmareste dezvoltarea integrala a tuturor potentelor psihice ale fiintei umane, în timp ce instruirea urmareste cultivarea intelectualului prin actul predarii si însusirii de cunostinte. Procesul de învatamânt se extinde si asupra formarii conduitei si dezvoltarii afectivitatii, a exersarii creativitatii si a integrarii sociale a elevilor. Astfel, principalele componente ale procesului de învatamânt sunt:
a.Obiectivele instructiv educative;
b.Continutul procesului de învatamânt;
c.Tehnologia didactica;
d.Strategia didactica;
e.Sistemul de apreciere evaluare;
f.Pregatirea profesorului pentru activitatea didactica.
a. Obiectivele instructiv educative. În ultimele decenii, a aparut necesitatea formularii obiectivelor educationale, ca verigi intermediare între scopul general al învatamântului si activitatea didactica concreta. Astfel, daca idealul educational constituie modelul abstract al personalitatii, iar scopul educational contureaza proiectul de formare a personalitatii într-o anumita etapa istorica, obiectivele reprezinta o concretizare a scopului, adica indica cu precizie ce se asteapta sa devina copilul sau tânarul ca rezultat al procesului instructiv educativ. Mai precis, obiectivele definesc felul în care ar trebui sa se comporte elevul dupa ce parcurge o experienta de învatare. Între scop si obiective se realizeaza o legatura indisolubila, deoarece scopul poate fi realizat numai prin obiective, iar acestea nu ar avea nici o ratiune daca nu ar fi raportate la scop.
b.Continutul procesului de învatamânt. Cuprinde un anumit volum de bunuri culturale (stiintifice, tehnice, sociale, politice, estetice, morale) bunuri accesibile si imperios necesare pe care elevii trebuie sa le dobândeasca în scoala sub îndrumarea profesorului. Natura, cantitatea si structura acestui tot cultural sunt socialmente determinate si oglindesc nivelul de interes, de dezvoltare si perspectiva a unei societati. Continutul învatamântului cuprinde si o seama de competente, abilitati, deprinderi si atitudini ce trebuie formate la elevi prin intermediul instructiei, desfasurate diferentiat pe diferite etape scolare. Volumul, natura si structura continutului didactic depinde de psihologia, nivelul de experienta personala si de viata spirituala a acelora carora li se adreseaza.
Continutul învatamântului este stabilit în planul în planul de învatamânt, în programele de învatamânt si în manualele scolare.
c.Tehnologia didactica. Este definita de numerosi pedagogi ca fiind: un ansamblu de forme si metode, relatii si activitati, dispozitive si echipamente, cu ajutorul carora se vehiculeaza continutul de valori spirituale si materiale necesare efectuarii procesului de instruire potrivit cu obiectivele educationale urmarite. În sens larg tehnologia procesului instructiv educativ denumeste ansamblul metodelor, al mijloacelor si al modurilor de organizare a învatarii din care educatorul selectioneaza si structureaza elementele necesare proiectarii, desfasurarii si evaluarii activitatii didactice în functie de obiectivele pedagogice, de natura continuturilor si a situatiilor de învatare.
d.Strategia didactica. Este o linie de orientare pe ansamblu si pe termen lung a procesului de învatamânt, ea fiind echivalenta cu organizarea unei înlantuiri de situatii de învatare prin parcurgerea carora elevul îsi însuseste materia de învatat. Strategia didactica reprezinta concret: operatia de proiectare, organizare si realizare a unei înlantuiri de situatii de predare învatare prin parcurgerea carora elevul asimileaza continutul sistematizat si îsi formeaza sistemul de priceperi si deprinderi prevazut de programa scolara. Fiecare profesor îsi alege strategia didactica proprie prin intermediul careia poate atinge în mod eficient obiectivele educationale propuse.
e.Sistemul de apreciere si evaluare. Se realizeaza în scoala prin intermediul notelor, clasificarilor, calificativelor, etc. Aprecierea rezultatelor instructiv educative obtinute de elev înglobeaza atât cunostintele cât si deprinderile, capacitatile mintale, atitudinile fata de activitatea de învatare si de aplicare în practica a celor învatate. Aprecierea si evaluarea elevilor se face în spiritul unor norme si principii docimologice.
f.Pregatirea profesorului pentru activitatea didactica. Profesorul trebuie sa se pregateasca permanent indiferent de experienta pe care o are la catedra. Exista parerea gresita ca succesul profesorului în tinerea unei lectii este datorat în primul rând talentului sau si nu pregatirii pentru lectie si ca aceasta pregatire ar fi rezervata profesorilor începatori sau suplinitori la catedra. Este adevarat ca un profesor cu aptitudini pentru aceasta meserie poate realiza lectii mai bune decât unul fara aptitudini, dar trebuie precizat ca aptitudinea nu înlocuieste pregatirea. Maiestria pedagogica poate rezulta însa din unirea acestor componente: aptitudinile si pregatirea continua. Aptitudinea didactica se dezvolta si se formeaza în cadrul activitatii sustinute permanent si constient. Desfasurarea unei lectii în bune conditii presupune ca profesorul sa se pregateasca riguros pentru ea, indiferent de vechimea pe care o are la catedra. Pregatirea unei lectii presupune un volum mare de munca, munca începe prin studierea programei analitice a clasei la care urmeaza sa se tina lectiile, apoi este continuata cu cercetarea manualelor, metodicilor, a revistelor de specialitate si a unui bogat material bibliografic.
C.2. Obiectivele instructiv educative ale predarii dansului popular
Angajat în proiectarea stiintifica a lectiei, profesorul trebuie sa-si reprezinte în primul rând obiectivele generale urmarite prin studiul dansului popular, sa-i identifice scopurile generale la realizarea carora poate contribui si lectia respectiva.
Scopurile sunt definite ca intentii ce se cer realizate, ce indica de ce se studiaza si se învata un anumit obiect de învatamânt, o anumita tema sau anumite cunostinte.
În functie de scopuri, se stabilesc apoi mijloacele, formele de organizare optime si se aleg instrumentele cele mai eficiente de evaluare.
Scopurile generale urmarite prin studierea dansului popular în ssoala se structureaza într-un sistem complex, ca o ierarhie complexa. Ele pornesc de la achizitiile intelectuale ce implica într-o proportie foarte mare informatia pentru a ajunge apoi la capacitati intelectuale aflate la nivelele superioare ale clasificarilor obiectivelor dansului, ce indica o dezvoltare calitativa a personalitatii elevului. Obiectivele cognitive generale vor fi însotite de obiective din domeniul afectiv si psihomotor, asa cum reiese din prezentarea de mai jos realizata pe baza programei în vigoare.
1.Însusirea si utilizarea corecta de catre elevi a unor concepte si notiuni cu care opereaza dansul.
2.Posibilitatea de a descrie si recunoaste, dupa un anumit timp, diferite zone folclorice.
3.Capacitatea elevilor de a încadra corect, într-o anumita categorie dansurile învatate.
4.Capacitatea elevilor de a stabili relatiile cauza efect distincte în contextul elementelor, aspectelor si fenomenelor de contact între zonele folclorice.
5.Capacitatea elevilor de a deduce liniile majore de evolutie ale unor fenomene studiate.
6.Formarea la elevi a unei culturi de dans ca parte componenta a culturii generale.
7.Dezvoltarea gândirii, stimularea spiritului creator, a dorintei de cunoastere, formarea unor deprinderi si priceperi utile prin activitati de observare si analiza.
Dansul popular poate contribui la dezvoltarea personalitatii prin stimularea si exersarea urmatoarelor calitati intelectuale ale elevilor:
-spiritul de observatie;
-memoria si imaginatia;
-judecarea si gândirea, concretizarea prin interpretarea fenomenelor si aspectelor naturale.
Studiile de pedagogie contemporana arata ca definirea obiectivelor generale, numai sub forma de scopuri nu este suficienta. Este necesara precizarea obiectivelor care descriu modificarea pe care o dorim, ce indica precis ceea ce va fi capabil elevul sa faca la sfârsitul unei lectii sau a unui grup de lectii.
În afara obiectivelor generale, pe clase, teme, capitole, lectii, în proiectarea activitatii didactice mai intervin doua categorii de obiective. Prima se refera la obiective pe domenii comportamentale care se pot grupa la rândul lor în obiective cognitive, afective si psihomotorii. Obiectivele comportamentale acopera întreaga arie a activitatii de învatare completa, deoarece, prin realizarea lor, elevii capata diferite deprinderi psihomotorii, îsi formeaza unele capacitati intelectuale si îsi educa propriul lor sistem de valori.
A doua categorie este reprezentata de obiectivele operationale care trebuie sa indice ce anume asteapta profesorul ca elevul sa stie sa faca la sfârsitul activitatii.
Dansul popular în activitatea Clubului Elevilor
Proiectarea activitatii anuale este menita sa ofere o perspectiva îndelungata asupra predarii disciplinei,
Realizarea proiectarii anuale presupune:
-definirea precisa a scopurilor instructiv-educative urmarite în predarea dansului popular;
-analiza structurii continutului si delimitarea unitatilor mari (capitole, teme) si succesiunea acestora în conformitate cu logica interna a disciplinei;
-stabilirea ritmului de parcurgere a materiei, precizându-se numarul de ore atribuit fiecarei unitati;
• -distribuirea numarului total de ore pe activitati de predare-învatare: activitati practice, activitati de recapitulare, excursii si evaluarea rezultatelor.
În cadrul desfasurarii lectiei, o însemnatate deosebita din punct de vedere pedagogic si psihologic o prezinta în primul rând atentia pe care trebuie sa o acorde profesorul momentului organizatoric. O buna organizare a clasei pentru lectie constituie chezasia unei bune desfasurari a acesteia pâna la sfârsit. Acest moment presupune experienta si tact în vederea stimularii si mentinerii interesului pentru cunoastere a elevilor, prin anuntarea problemelor noi ce vor fi studiate în lectia respectiva prin reliefarea însemnatatii lor teoretice si practice.
La fel de important este si momentul fixarii finale a cunostintelor, care uneori în practica unor cadre didactice se confunda cu o activitate care vizeaza exclusiv memoria. Gândind astfel, unii profesori când ajung la fixarea cunostintelor cer elevilor sa reia cunostintele în ordinea în care au fost predate. A pune accentul în fixare pe o reproducere mecanica a celor comunicate de profesor înseamna o activitate formala.
Ceea ce trebuie sa urmareasca profesorul în acest moment al lectiei este de a-i determina pe elevi sa stabileasca legaturi functionale între cunostintele însusite în lectia respectiva si altele mai vechi. Este vorba, cu alte cuvinte, de o actiune pedagogica menita sa duca la constituirea unor sisteme mai largi, mai cuprinzatoare de cunostinte. Pentru acesta este indicat a-i pune pe elevi în fata unor întrebari care cer elaborarea unor sinteze, sau în fata unor sarcini de munca individuala, a caror îndeplinire indica stabilirea unei legaturi organice dintre cunostintele noi si cele vechi.
Pentru a înlatura unele neajunsuri pe care le presupune lectia în acceptia ei traditionala, ca de exemplu: insuficienta activizare a elevilor, aparitia unui sablonism în predare, sau unele dificultati care privesc tratarea individuala a elevilor si altele, este necesar ca lectia sa devina o forma supla, elastica în ceea ce priveste structura ei si sa se coreleze cu alte forme de organizare a procesului de învatamânt, cum sunt: excursiile si vizitele, festivalurile, activitatea pe grupe, formele extradidactice (cercuri stiintifice, lectura particulara în biblioteci, etc.)
Pagina principală 
